cu glas ascuţit

См. также в других словарях:

• ascuţit — ASCUŢÍT1 s.n. Acţiunea de a (se) ascuţi. – v. ascuţi. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ASCUŢÍT2, Ă, ascuţiţi, te, adv. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiş sau cu vârf; tăios. ♢ Unghi ascuţit = unghi mai mic de 90 de grade.… …   Dicționar Român

• piţigăială — PIŢIGĂIÁLĂ, piţigăieli, s.f. Faptul de a (se) piţigăia. [pr.: gă ia ] – Piţigăi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98  piţigăiálă s. f., g. d. art. piţigăiélii; pl. piţigăiéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

• tăios — TĂIÓS, OÁSĂ, tăioşi, oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuţit, dur şi poate tăia; ascuţit. II. fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuieşte trupul sau faţa, care îţi dă senzaţia că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător,… …   Dicționar Român

• tare — TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta»… …   Dicționar Român

• piţigăia — PIŢIGĂIÁ, piţigăiez, vb. I. tranz. A şi subţia, a şi ascuţi vocea. ♦ refl. A vorbi cu glas subţire, ascuţit. [pr.: gă ia. – var.: piţigăí vb. IV] – Din piţigăiat (derivat regresiv). Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98  PIŢIGĂIÁ vb. a …   Dicționar Român

• subţire — SUBŢÍRE, subţiri, adj. I. 1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni. ♢ expr. Subţire la (sau în) pungă = sărac, zgârcit. ♦ (Despre oameni) Slab, uscat; zvelt. ♦ (Despre părţi ale corpului omenesc) De dimensiuni reduse în lăţime… …   Dicționar Român

• strident — STRIDÉNT, Ă, stridenţi, te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascuţit şi puternic, pătrunzător; lipsit de armonie, neplăcut la auz. ♦ p. gener. Neplăcut, supărător; şocant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este în armonie cu… …   Dicționar Român

• sparge — SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ♢ expr. (refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale… …   Dicționar Român

• ţipa — ŢIPÁ1, ţip, vb. I. intranz. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare şi ascuţit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a şi manifesta faţă de cineva nemulţumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦… …   Dicționar Român

• cârâit — CÂRÂÍT1 s.n. Faptul de a cârâi; cârâială (1). – v. cârâi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÂRÂÍT2 Ă, cârâiţi, te, adj. (Despre sunete, glas etc.; peior.) Ascuţit, strident (care trădează ostilitate). – v. cârâi. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

• înţigla — înţiglá vb. (sil. gla), ind. prez. 1 sg. înţigléz, 3 sg. şi pl. înţigleáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  înţiglá, înţigléz, vb. I (reg.) 1. a ascuţi. 2 …   Dicționar Român